Inca de la descoperirea ei (acum mai bine de 100 de ani), insulina s-a dovedit salvatoare de vieti. De-a lungul timpului, s-au dezvoltat insuline  de o calitate extraordinara, cu o structura foarte asemanatoare cu insulina umana, micile diferente dintre moleculele existente in prezent pe piata, stabilind viteza de absorbtie de la locul injectarii si astfel modul in care ele actioneaza.

O tehnica optima de injectare a insulinei este intotdeauna un factor principal in procesul de echilibrare glicemica si poate face diferenta intre un pacient bine echilibrat si unul dezechilibrat din punct de vedere al controlului afectiunii.

Am pregatit mai jos 15 sfaturi utile pentru o injectare corecta:

• Pastrati insulina la o temperatura optima (intre min 2° si  max 30 ° Celsius), iar daca obisnuiti sa o pastrati la frigider e necesar sa o scoateti cu 10 minute anterior injectarii, pentru a ajunge la temperatura camerei;
• Este de preferat sa aveti mainile curate atunci cand manevrati insulina;
• Verificati zona ce va fi injectata si nu injectati in noduli^*, zone inflamate sau infectate, pastrand o distanta de aprox 2,5 cm de cicatrici;
• Corelati tipul insulinei injectate cu zona potrivita de injectare, caci viteza de absorbtie a acesteia este diferita (cel mai repede se absoarbe din abdomen, apoi mai lent, in ordine din: brate, coapse si zona suprafesiera) astfel:
  • Injectati in abdomen insulinele cu actiune rapida (administrate inaintea meselor, de obicei de 3 ori pe zi);
  • Injectati in brate, coapse si suprafesier insuline cu actiune intermediara (se numesc insuline premixate, au aspect tulbure, necesita omogenizare prealabila injectarii si de obicei se administreaza de 2 ori/zi) dar si insulinele cu actiune lenta (in general au administrare o data/zi, de obicei seara, la culcare)
• Zonele de injectare sunt:
  • abdomen (nu injectati in aria descrisa de o raza de aprox 5 cm in jurul buricului);
  • brate (zona de mijloc a bratului, cu grasime bine reprezentata, situata pe fata laterala si spre posterior);
  • coapse (zona de mijloc a coapselor, cu grasime bine reprezentata, situata pe  partea anterioaro-externa);
  • suprafesier.

• Omogenizati bine prin rulare repetata intre palme in plan orizontal sau rasturnare insulinele premixate (au aspect tulbure si reprezinta amestecul a 2 tipuri de insulina – una cu actiune rapida si una cu actiune intermediara);
• Injectati intotdeauna in tesutul celular subcutanat (in grasime), injectarea intramusculara determinand hipoglicemii;
• Se prefera utilizarea unui ac nou la fiecare utilizare, utilizarea repetata a aceluiasi ac favorizand aparitia de noduli; daca, totusi, obisnuiti sa reutilizati acul, nu il utilizati mai mult de 5 ori;
• S-a demonstrat ca lungimea acului nu influenteaza absorbtia, asa cum se credea; mai mult, acele mai scurte va feresc de injectarea intramusculara;
• Faceti un pliu de grasime intre degetul mare si urmatoarele 2 degete, ca mai jos (la persoanele slabe este obligatoriu); dupa introducerea completa a acului, dati drumul pliului;

• Injectati perpendicular (la persoanele slabe se recomanda injectarea la un unghi de 45°)
• Injectati relativ lent si mai asteptati 10 secunde (numarati pana la 10) inainte sa scoateti acul – evitati pierderea de insulina;
• Scoateti acul pe aceeasi directie, astfel evitati indoirea lui;
• Rotiti zonele de injectare (stanga-dreapta, dar si in cadrul aceleeasi zone).

• Adresati-va intotdeauna medicului dumneavoastra pentru lamuriri suplimentare atunci cand nu ati inteles sau apar probleme de orice fel.

---

* Nodulii sunt semnele unei injectari defectuase si apar atunci cand aveti zone preferate de injectare si nu practicati rotirea acestora. Zona “preferata” devine in timp dura si dureroasa la injectare si este o cauza importanta a dezechilibrului glicemic, caci va “sechestra” o cantitate variabila din insulina injectata.